Oana în Mexic
Acest articol este disponibil și în limba engleză (ENGLISH).
Pe Oana o cunosc de mai bine de 20 ani. Noi amândouă iubim călătoriile și asta ne-a ținut conectate de-a lungul anilor pentru că la fiecare reîntâlnire schimbăm impresii și mici suveniruri de prin locurile vizitate.
Datorită Oanei mi-am creat contul de Facebook în urmă cu aproape 10 ani. Ea era plecata să studieze în Malta cu o bursă Erasmus, iar prin intermediul Facebook-ului puteam să îi urmăresc experiențele trăite acolo.
Ulterior, tot în timpul studenției, Oana a plecat în America de 2 ori cu programul Word&Travel. Îmi amintesc cu drag cum am condus-o odată la aeroport împreună cu familia ei și i-am dăruit o poezie compusă de mine. Poezia conținea cuvinte de încurajare pentru că urma să trăiască o experiență complet nouă. Eu nu ajunsesem până la momentul respectiv în America, cu toate că era unul dintre visurile mele mari încă din copilarie (articolul cu pricina aici), însă mă bucuram enorm că Oana merge acolo și abia așteptam impresii de la ea.
De aici încolo povestea este numai despre Oana și despre curajul ei de a accepta întotdeauna cu inima deschisă provocări noi.
Dupa terminarea studiilor, venise timpul să se angajeze. A ales o companie din Craiova din domeniul IT, firma la care este angajată și la momentul actual. Nu cred că banuia la acel moment că acest lucru avea să îi schimbe viața. Oana a început să primească propuneri de a merge pentru perioade de câteva săptămâni înafara țării la sediul clienților firmei. Până aici nimic neobișnuit. Însă dacă menționăm destinațiile acelor deplasări, povestea devine din ce în ce mai captivantă: Mexic, Hong Kong, Africa de Sud.
Hai mai bine să aflăm direct de la Oana cum au contribuit respectivele călătorii la dezvoltarea ei personală. Ne va povesti, de asemenea, care este realitatea din spatele unei călătorii în interes de serviciu și cât de greu i-a fost să se descurce singură într-o țară străină.
Bună, Oana! E o bucurie mare pentru mine faptul că ai acceptat cu inima deschisă acest interviu. Te-ai fi gândit vreodată că vei ajunge să vorbești public despre călătoriile tale ?
Hei! Sincer…nu, deloc. Și tot sincer, am avut emoții de când am primit propunerea până când am răspuns la întrebări :)))
Așează-te confortabil pe canapea și hai să dăm puțin timpul înapoi și să ajungem la primul tău loc de muncă, magazinul de zmeie din Ocean City. Cum ai decis să mergi acolo (și nu o dată, ci de 2 ori) și ce simți că s-a schimbat radical la tine după acele 2 experiențe?
Decizia de a merge în Ocean City și de a testa experiența americană a fost destul de bine gândită și plănuită în avans, dar alegerea de a lucra la Kite Loft a fost spontană și bazată pe intuiție. Ce-i drept, câtă intuiție poți să ai răsfoind acasă documente care îți descriu cum va fi viața ta pentru câteva luni peste mări și țări?! Nu știu dacă am analizat vreodată de ce am ales acel magazin și job description-ul din ofertele pe care le aveam, dar la aproape 10 ani după acea experiență îmi dau seama că m-a cucerit ideea de a lucra lângă plajă într-un mediu ce se anunța distractiv, energic, pozitiv și care a reușit să îmi transmită la momentul respectiv încrederea și inspirația de lua o hotărâre. Sunt convinsă că m-a atras și “necunoscutul”, nu știam nimic despre zmeie. Mai mult, aveam să aflu că există o piață mult mai variată și dezvoltată decât ideea mea de zmeu ca jucărie pentru copii. Acolo puteam să lucrez cu oamenii, având oceanul în față și fiind înconjurată de good vibes. Plus că motto-ul magazinului era “Where Fun Begins/Acolo unde începe distracția”….
Călătoriile în State și lunile petrecute la Kite Loft au schimbat radical felul cum priveam independența, încrederea în sine, libertatea și conceptul de job. M-am cunoscut pe mine mult mai bine prin prisma momentelor petrecute acolo, mi-am testat limitele, am întâlnit mulți oameni atât de diferiți între ei și am învățat cum să relaționez cu ei și am descoperit ce credeam că există doar în filme: să poți să ai un job fun pentru care să nu îți fie greu să te trezești devreme (deși poate dormi doar câteva ore pe noapte sau poate mai ai un job și în tura de dimineață), la care să mergi cu zâmbetul pe buze și să pleci acasă frânt de oboseală, dar cu jumătate de zâmbet încă acolo.
De ce îți este cel mai dor din acea perioadă ?
Îmi este dor de liniștea și libertatea pe care mi le dădea oceanul, de energia pe care simțeam că o am și de lipsa grijilor – viața era/ părea/ se simțea ușoară și lipsită de griji…
Crezi ca impresiile despre experiența din America ar fi fost aceleași dacă în loc de magazinul de zmeie ai fi lucrat într-un birou dintr-un zgârie-nori?
Haha, cine are ochi buni o să observe că primul motiv pe care îl enumeram mai înainte legat de alegerea jobului era plaja/oceanul. Și într-adevăr, am fost mereu atrasă de apă, dar nu mi-aș putea imagina aceleași experiențe/ trăiri într-un birou, fie el chiar și într-un zgârie-nori (deși aveam să experimentez și asta mai târziu).
Legat de firma la care lucrezi acum, știu că ai schimbat mai multe poziții de-a lungul anilor. În momentul de față ești Business Analyst. Cum ai explica această denumire pe înțelesul tuturor? 🙂
Business Analyst-ul este “prima față” pe care o vede clientul. În orice business, fie că apar schimbări, nevoi de remodelare sau proiecte ce necesită implementare, există o persoană care se va asigura că noile cerințe sunt înțelese clar și corect și în același timp că produsele sau strategiile propuse pentru soluționarea lor vor asigura funcționarea business-ului într-un mod (mai) eficient, rapid, plăcut pentru user/ angajat, avantajos pentru companie etc.
Am vorbit ca un BA acum :))
Mai simplu spus, în cazul meu, eu sunt cea care trebuie sa înțeleagă ce anume cere o televiziune – de ce sau ce le lipsește – cum putem rezolva problemele sau lipsurile. Un exemplu ușor: un nou raport trimestrial pe care departmentul financiar al unui trust tv trebuie să îl pregătească cu situația spoturilor publicitare rezervate/ vândute/ transmise/ anulate pe anumite zile, intervale orare, canale tv etc.
Din perspectiva ta ce este diferit între o călătorie în interes de serviciu și o vacanță pe cont propriu (ambele oferindu-ți șansa să descoperi locuri noi)?
Când vine vorba despre business trip, este o perpectivă diferită începând cu momentul în care planifici acea călătorie (inclusiv bagajul pe care îl vei lua cu tine). Încă am o stare de anxietate înaintea fiecărei călătorii când trebuie să mă gândesc la ce ținute să port, ce pantofi, cu ce genți să asortez totul pentru a avea o imagine cât mai prezentabilă în fața clientului. În plus, sunt genul de călător care planifică totul în așa fel încât, dacă va fi nevoie, să poată supraviețui doar cu ce se află în valiză :))) În plus, trebuie să pregătesc agenda pentru sedințe sau materiale de training (ceea ce nu e deloc distractiv).
În vacanță nu trebuie să te trezești devreme și să lucrezi 8 ore pe zi, însă pe de altă parte, în business trip lucrezi/interacționezi/discuți/petreci timp cu localnicii. În plus, mergi la restaurante și vizitezi locuri cunoscute în special de localnici în care nu ai ajunge ușor ca turist. Spre sfârșitul unei săptămâni de lucru ajungi să devii mai relaxat și să te poți bucura cu adevărat de weekend, în comparație cu o vacanță când este în continuu pe fugă ți vrei să bifezi cât mai multe obiective turistice.
Depinde însă și de ce fel de persoană ești, de locație și de cultura locului în care te afli. Am întâlnit localnici foarte ospitalieri și dornici să mearga cu străinii să le prezinte orașul, dar am dat și peste localnici distanți care se rezumă numai la partea profesională și la interacțiunea de la muncă. Aceștia din urmă dedică timpul de după muncă familiei, hobby-urilor etc.
Povestește-ne puțin ce ai simțit când ai primit prima dată propunerea de a pleca singură în Ciudad de Mexico în interes de serviciu. Ai acceptat din prima sau ai avut vreun moment de panică și ezitare?
Nu mai țin minte să mă fi panicat. Sau poate că mă dau drept curajoasă acum ?! Oricum, nu mă sperii foarte ușor, așa că am acceptat imediat provocarea.
Percepția mea din exterior este că Mexic poate fi o destinație periculoasă. Care este de fapt atmosfera la fața locului? Te-ai simțit vreodată în pericol?
Din păcate această destinție poate fi periculoasă, însă eu nu am avut niciodată probleme și nu m-am simțit în nesiguranță pentru că am urmat anumite reguli. Acestea constau în a nu vizita anumite zone, a fi în permanență atent când te afli în centrul orașului sau în zone turistice faimoase, a nu lua taxi direct de pe stradă (în special unul roșu) etc.
Când călătorești în interes de serviciu ai avantajul că localnicii te ajută cu multe sfaturi. Îmi amintesc ca în prima călătorie am fost sfătuită de către un coleg mexican ca în cazul în care cineva încearcă să mă jefuiască sau îmi cere bani, geanta sau telefonul, să nu ezit și să îi dau ce vrea pentru că tâlharii nu ezită să folosească arma în asemenea cazuri. Am fost speriată când am auzit acel lucru, însă l-am luat ca pe un bun sfat și am continuat să ies din hotel pentru a vedea orașul, însă cu prudență de fiecare dată. Cu toate acestea, în pofida poveștilor mai puțin plăcute despre Mexic, aceasta este o țară minunată, cu multe locuri de vizitat, cu feluri de mâncare extraordinare (și tequila!) și cu o atmosferă colorată pe fiecare stradă, terasă, bar sau parc.
Ai avut ocazia să mergi de mai multe ori în Mexic și să îți formezi o părere despre oamenii de acolo. Ce apreciezi cel mai mult la ei?
După cum menționam și mai sus, am fost norocoasă să am parte de colegi de muncă mexicani dornici să îmi prezinte orașul și să ma ajute să am parte de o experiență frumoasă. Încă mai pastrăm legătura și îi consider prieteni buni.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la mexicani este că sunt foarte deschiși și prietenoși, mereu dornici să te facă să te simți confortabil.
Îți propun să trecem pe un alt continent. Ce impresie ți-a lăsat Hong Kong-ul?
Hong Kong
Hong Kong este probabil noul meu oraș favorit. Înainte în topul preferințelor mele se aflau New York și Londra, însă HK mi-a câștigat repede inima (sau poate că trebuie să vizitez din nou NY/Londra ?).
HK este un oraș foarte aglomerat și vibrant (imaginați-vă că are 1000 km² și o populație de peste 7.5 milioane de locuitori). Acolo se găsește și unul dintre cele mai mari porturi din lume, ceea ce ajută mult la dezvoltarea industrială si turistică. Însă faptul că orașul se află înconjurat de Delta Râului Perlelor și de Marea Chinei de Sud, oferă multe posibilități de relaxare și divertisment.
Hong Kong este un mix între urban și rural, nou și vechi, modern și tradițional. Există numeroase clădiri zgârie-nori, complexe comerciale, restaurante sofisticate, parcuri de amuzament, dar în același timp și multe insule uitate de lume, plaje spectaculoase, cascade uimitoare și parcuri naturale. Hong Kong era un oraș potrivit pentru toate buzunarele, însă de curând a devenit orașul cu cel mai mare număr de oameni foarte bogați din lume, depășind New York sau Paris, fiind în același timp și cel mai scump oraș când vine vorba de locuințe/chirii.
Ce apreciezi cel mai mult la asiatici?
Ritmul lor alert din viața de zi cu zi, dar în același timp liniștea interioară pe care o transmit. Admir grija pe care o poartă pentru corp, minte și suflet și faptul că prețuiesc viața indiferent de vârstă.
În ce alte colțuri ale lumii ai mai fost trimisă de firmă și care locație, dintre toate, inclusiv America de Sud și Asia, este cea mai apropiată de sufletul tău?
În interes de serviciu am călătorit și în Africa de Sud (în Johannesburg și Cape Town), în Turcia (în Istanbul de mai multe ori), Israel și câteva locuri din Europa (Amsterdam, Londra, Madrid). Însă cele mai apropiate de inima mea rămân Mexico City și Hong Kong.
Ce ai învățat despre tine de pe urma tuturor acestor călătorii?
Am învățat că indiferent de locație (fie că ești prima dată sau nu în acel loc) experiența este de fiecare data diferită față de cum te-ai fi așteptat să fie de fapt. De asemenea, de fiecare dată simt la plecare că nu am profitat suficient de acea călătorie.
În plus, am învățat că limitele mele sunt altele când vine vorba de mâncare, obiceiuri locale, practici culturale. Pe plan personal am învățat să depășesc noi bariere în ceea ce privește nivelul meu de răbdare, oboseală, rezistența la stress sau, într-o notă mai pozitivă, starea de pace interioară.
Simți că ai apreciat cu adevărat fiecare călătorie de care ai avut parte sau au existat și momente în care erai un simplu spectator, iar viața trecea pe lângă tine?
Am anticipat deja această întrebare și am răspuns mai sus. Însă mai pot adăuga că m-am bucurat de fiecare călătorie chiar și atunci când am revizitat un anumit loc. Bineînteles, există întotdeauna loc pentru mai mult, asta însemnând să apreciez mai mult un loc, cultura sau oamenii din acea locație.
Dacă luăm în calcul toate călătoriile, cred că de-a lungul acestor ani ai adunat mai mult de 1.000.000 de km parcurși. Cum te simți? Mai ai aceeasi energie și entuziasm ca la început să descoperi lumea? 🙂
Sunt bătrână acum ?, însă încă mai am energie și entuziasm. Totuși, acum privesc călătoriile dintr-o altă perspectivă, încercând să mă bucur mai multe de lucrurile mici de genul savurarea unei cafele într-un loc primitor, o drumeție la o cascadă sau lac sau să iau masa cu localnicii într-un loc tradițional.
Draga mea Oana, interviul acesta arată încă o dată bagajul mare de “cunoștințe” (knowledge) pe care viața ți l-a oferit până acum și care nu se aseamănă cu al nimănui altcuiva! Asta te face unică! Așa cum, de altfel, fiecare dintre noi este unic!
Îți doresc să ai parte în continuare de călătorii inedite și să înțelegi rostul fiecăreia, pentru că, nu-i așa, totul se întâmplă cu un scop! 🙂
Urmăriți în continuare postările #IDRPeople pentru a descoperi povești ale oamenilor care au grijă să își coloreze viața frumos și cărora nu le este teamă să accepte provocări noi.
Să fie zâmbete,
Bianca