Acest articol va fi disponibil și în limba engleză (ENGLISH).
Ponta de São Lourenço este cel mai estic punct al insulei Madeira. Vereda da Ponta de São Lourenço (PR8) constă într-o drumeție de câteva ore pe creasta unor stânci golașe scăldate în apele oceanului Atlantic.
Odată ce am ajuns în parcarea de la începutul traseului, a început ploaia și un vânt foarte puternic. Am hotărât însă să ignorăm vremea și să pornim totuți pe traseu. Însă nu înainte de a lua pe mine toate hainele groase și impermeabile pe care le aveam în rucsac. În astfel de zone, dacă îți faci programul în funcție de prognoza meteo, poți ajunge să nu fi făcut nimic interesant în ziua respectivă.
Decizia de a merge înainte a fost una înțeleaptă, căci după câteva sute de metri ploaia s-a oprit și a ieșit soarele. Desigur că am început să mă încălzesc teribil având pe mine atâtea straturi de haine, dar am decis totuși să nu renunț la ele în caz că urmau alte rafale de vânt. Și bine am făcut. La nici un kilometru distanță de la pornire, porțiune ce a fost destul de ușoară având doar câteva trepte amenajate din pietre, am ajuns la prima zonă expusă. Stăteam la marginea stâncilor de care se izbea cu putere oceanul învolburat iar vântul sufla pe măsură. Dacă nu erai atent, putea sa îți zboare telefonul din mână. Însă peisajul era minunat. Am petrecut acolo mai bine de 10 minute pozând și admirând fiecare colț de natură, apoi am grăbit pasul pentru a-i ajunge pe ceilalți din urmă.
Am întâlnit pe traseu oameni mai în vârstă care urcau încet-încet, unii ajutându-se de bețele de trekking. E de admirat că la vârsta aceea își depășesc condiția fizică și continuă să exploreze lumea. Bravo lor, mi-e drag să îi văd așa sprinteni!
Traseul constă în mare parte dintr-o succesiune de urcări/coborâri pe creasta unor coame deluroase. Pe alocuri, acolo unde pantele sunt mai abrupte, au fost amenajate trepte în stâncă pentru o urcare mai ușoară și mai sigură. Există inclusiv un soi de balustradă pentru a te sprijini de ea și pentru a păstra o distanță sigură față de marginea prăpastiei. Cu grijă și un pic de condiție fizică, traseul poate fi abordat de către oricine.
În plus, ai câmp deschis și de o parte și de alta a traseului, motiv pentru care vezi în permanență oceanul cu ale sale reflexii argintii date de lumina soarelui. La fel de frumoase sunt și formațiunile stâncoase. În depărtare se zărește o fermă piscicolă, Insulele Desertas și aeroportul din Funchal. O dată la câteva minute mai trecea câte un avion pe deasupra noastră, la mică altitudine, și îl urmăream cu privirea în zare până vedeam că face virajul pentru a se alinia cu pista și a ateriza. Aeroportul din Funchal este numit după celebrul fotbalist Cristiano Ronaldo care s-a născut în Madeira. Acesta este unul dintre cele mai spectaculoase și totodată periculoase aeroporturi din lume datorită amplasării sale.
Tot pe parcursul traseului există la un moment dat două porțiuni în care poți ajunge la baza oceanului. Într-una dintre aceste porțiuni, la Pier Sardine, acostează bărcile de agrement care oferă turiștilor tururi contra cost. În apropiere se află Casa do Sardinha, deschisă zilnic între 10h-15h, locul de unde turiștii își pot cumpăra o bautură și o gustare. Cei care vor să ajungă direct la Casa do Sardinha, unul dintre punctele importante de pe traseu, pot opta pentru excursia pe mare.
De la Casa do Sardinha începe urcarea cea mai abruptă până la punctul final al traseului. Acolo sunt amenajate trepte și traseul este delimitat de balustrade. Trebuie doar avută multă grijă pentru că terenul este destul de nisipos și poți aluneca ușor.
Odată ajuns pe micul platou de la capătul traseului, ai vedere către 3 insule nelocuite aflate în imediata apropiere, Agostinho, Desembarcadouro și Farol, pe ultima aflându-se primul far din Madeira care funcționează la momentul actual automatizat pe bază de energie solară, fără a mai fi nevoie de un supraveghetor care să stea acolo. Până la capătul traseului am făcut în total 3h, dar ne-am oprit de foarte multe ori pentru poze sau pentru a lua o gustare. Drumul de întoarcere l-am parcurs mult mai rapid, mânați fiind de senzația de foame.
După cina pe care am luat-o în Funchal la Casal da Penha (prețuri foarte convenabile pentru un restaurant cu 1 stea Michelin) am făcut o plimbare scurtă în port acolo unde era ancorat un vas de croazieră.
Urmăriți în continuare postările #IDRTravel pentru a descoperi multe alte locuri frumoase de pe pământ.
Să fie zâmbete,
Bianca