Acest articol va fi disponibil și în limba engleză (ENGLISH).
Caldeirão Verde se află în inima unei păduri de lauri care a intrat în patrimoniul UNESCO încă din 1999. Acest tip de pădure tropicală este endemic în Macaronesia (Madeira, Azore, Canare, Capul Verde), însă pădurea de lauri din Madeira este cea mai bine conservată dintre toate și ocupă cea mai mare suprafață, ajungând până la altitudini de 1300m, acolo unde umiditatea aerului depășește procentul de 85%. Acest ecosistem este foarte important pentru că susține fauna și flora endemice, ajută la fixarea solului și filtrează apa provenită de la ceață ducând-o în rezervoarele solului.
Poteca de pe traseul Caldeirão Verde (PR9 Levada do Caldeirão Verde) este bine amenajată și accesibilă tuturor drumeților pentru că diferența de nivel este foarte mică. Există un șanț cimentat (levadas/apeducte) care a fost amenajat paralel cu traseul și care colectează apa scursă de pe munte transportând-o către regiunile agricole mai uscate din sud. Pe alocuri șanțul ajunge sa aibă până la 2m adâncime și este populat de pești. Trebuie avută mare grijă când mergi pe marginea șanțului pentru a nu te dezechilibra. Însă traseul este delimitat din loc în loc de balustrade de care te poți sprijini pentru a-ți păstra echilibrul.
Stâncile de pe care se scurge apa sunt îmbrăcate în mușchi de pământ și acoperite uneori de ferigi uriașe sau alte tipuri de verdeață. Pe deasupra potecii, laurii și-au aplecat crengile acoperite de licheni de parcă și-ar ocroti trecătorii. Acest lucru ne-a mai protejat puțin de ploaie. În pofida ei, am reușit să filmez îndeajuns de mult pe traseu încât sa păstrez vii amintirile de acolo. Am înaintat până la prima cascadă de pe traseu situată la ~2h distanță unde am făcut câteva poze, apoi eu și Robert am decis să ne întoarcem la mașină, iar prietenii noștri au mers mai departe pe traseu în pofida ploii. Nu este ca și când nu am fi obișnuiți cu ploaia (în Olanda avem parte de ea din plin), însă chiar și așa, la un moment dat devine supărător să fii ud și să știi că te mai așteaptă câțiva kilometri de mers.
Reveniți la mașină, i-am așteptat vreo trei sferturi de oră pe prietenii noștri. Între timp, soarele apăruse în toată splendoarea lui pe cer, prilej cu care am reușit să uscăm toate hainele pe care le purtam.
Odată întregită gașca, am vrut să mergem pe un alt traseu asemănător, Levada das 25 Fontes, însă a început ploaia, așa că am lăsat drumeția pentru ziua următoare.
Urmăriți în continuare postările #IDRTravel pentru a descoperi multe alte locuri frumoase de pe pământ.
Să fie zâmbete,
Bianca